„Eu cred că teatrul este un lucru care, dincolo de meșteșug și de sudoare, trebuie făcut și cu foarte multă bucurie.”
Foto: Mihaela Marin
În 2024, Asociația Culturală Vis-a-Vis a inițiat un amplu proiect dedicat creatorului Silviu Purcărete cu ocazia aniversării a 50 de ani de teatru: expoziția „Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru” curatoriată de Adriana Moca și un site-vitrină dedicat regizorului, ambele realizate prin cofinanțarea Administrației Fondului Cultural Național – AFCN.
Vă invităm să descoperiți o personalitate proteică și spectacolele imaginate de „regizorul-poet”, cum l-a numit George Banu.
Purcărete pune în scenă fără a se refugia în anonimat, dar nici nu se impune narcisiac, flagrant. Refractar excesului, el își insinuează melancolia de artist sceptic ce își găsește un paliativ, dincolo de existență, în plăcerea comunicativă a teatrului. Un teatru în care recunosc spiritul pacific și melancolic al unui mare eseist al timpurilor noastre, al tinereții mele, Roland Barthes. Asemenea lui, Purcărete cultivă o privire nuanțată asupra realului, căci și el refuză contrastele intens subliniate. Dacă unul a scris Le plaisir du texte, celălalt semnează o similară profesiune de credință de-a lungul parcursului său, ce s-ar putea defini ca fiind Plăcerea teatrului. Teatrul lui Purcărete dezorganizează genurile și adoptă maleabilitatea unui vizitator oniric printre coșmarurile sau rătăcirile timpurilor noastre. De aici îi provine singularitatea.
George Banu
Silviu Purcărete inventează spații estetice și geografii emoționale ludice, presărând cu fin umor chiar cele mai crude și tragice texte. E creator de tărâmuri hipnotice, dar nu mai puțin reale. În fiecare spectacol creează impresionante galerii de tablouri din juxtapuneri de umbre și lumini. Maestru al clarobscurului și pictor al destinelor din texte clasice pe care le (re)vizitează cu pasiune și curiozitate, el se aseamănă unui colecționar de frumusețe.
Dincolo de recuperarea memoriei spectacolelor sale, redescoperim bucuria teatrului și generozitatea ludică a regizorului Silviu Purcărete, grație fotografiilor din expoziție. E un gest de reverență și recunoștință pentru o asemenea personalitate distinsă cu nenumărate premii importante de-a lungul vremii. Un exercițiu de admirație absolut necesar.Adriana Moca

EVENIMENTE
Expoziția de fotografie „Silviu Purcărete – 50 de ani de teatru”
s-a deschis sâmbătă, 18 mai 2024, la Centrul „Constantin Brâncuși” Muzeul de Artă Craiova. Expoziție unicat în România, cu fotografii din spectacole de teatru și operă din arhiva personală a regizorului, semnate chiar de el, sau de Mihaela Marin, Dragoș Buhagiar, Helmut Stürmer, Sean Hudson, Patrick Fabre, Dorian Delureanu, Pierre Borasci, Simon Anannd (Royal Shakespeare Company), Thilo Beu, Rareș Zaharia, Adi Bulboacă, Alex Condurache, Eöri-Szabó Zsolt, Peter Uhan, Petru Cojocaru, Iulian Ursachi, Nicu Cherciu, Aki Tanaka, Aoi Itoh și alții.
Adriana Moca, inițiatoarea proiectului și curatoarea expoziției, a făcut parte vreme de nouă ani din echipa artistică a Teatrului Național Marin Sorescu din Craiova, precum și din spectacolele semnate aici de Silviu Purcărete, apoi a continuat să urmărească activitatea regizorală a acestuia, consemnând-o prin cronici și articole.
„Fotografia e un declanșator al memoriei. Conținutul ei spațio-temporal activează trasee afective care înving timpul și readuc la viață secvențe ale trecutului. Ne rânduiesc viața în foldere cu imagini. Adriana Moca a avut ideea salutară de-a reuni într-o expoziție fotografică 50 de ani de teatru pe care Silviu Purcărete îi împlinește acum. O jumătate de veac de când regizorul îmbogățește lumea cu viziunile lui. Teatrul este structural despre a privi, iar retorica regizorală a acestui artist mizează fundamental pe tehnica fragmentării în cadre ca modalitate de creație. Un hedonism al vizualului ar putea fi definiția concisă a universului estetic al lui Silviu Purcărete.”
Oltița Cîntec – O antologie vizuală
Suplimentul de cultură, 28 mai 2024
Itinerarea expoziției
2024:
18 mai – vernisaj la Centrul Constantin Brâncuși, din cadrul Muzeului de Artă Craiova, în perioada Festivalului Internațional de Teatru Shakespeare.
26 septembrie – vernisaj la Palatul Braunstein din Iași, în cadrul Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr FITPTI
2025:
Ianuarie – Muzeul de Artă Cluj Palatul Banffy
Martie – Muzeul Țăranului Român București


Albumul de fotografie „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze”
În cadrul expoziției a avut loc lansarea albumului de fotografie – „Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze”. Apărut sub semnătura Mihaelei Marin, renumită artistă fotografă ce urmărește de mulți ani activitatea artistică a unor regizori importanți, albumul conține peste 270 de fotografii din 22 de spectacole semnate de Silviu Purcărete, în România și străinătate, din care amintim Așteptându-l pe Godot, Faust, Lulu, Metamorfoze, O furtună, Macbett, Regele Moare, Lohengrin, Aleko și Francesca da Rimini, precum și cele mai recente mizanscene, Antonin Artaud. Familia Cenci și Gertrude.
Volumul bilingv, română și engleză, prezintă și un eseu semnat de criticul Sebastian Vlad Popa, „Corpuri lucide – ce învăț din teatrul lui Silviu Purcărete”.
Proiect realizat de Asociația Culturală
Vis-a-Vis, cu sprijinul unui Mecena
care a dorit să rămână anonim.
„Echipa de realizatori e legată de cel care a inspirat albumul prin firele trainice ale consonanțelor estetice. E, astfel, o privire din interiorul unui univers care a convins prin puterea fanteziei, că autorul e un artist din categoria celor memorabili.
Mihaela Marin are și ochi, și sensibilitate, și intuiție. E un excelent mediator între arta lui Silviu Purcărete și noi, privitorii. Cunoscătorii vor reface mental și emoțional spectacole pe care le-au văzut. Imaginea foto are această însușire: e un animator al memoriei. Cei care nu sunt familiarizați cu stilistica purcăretiană își vor bucura ochii cu frumusețea momentelor surprinse.”
Oltița Cîntec – Cum învingem fragilitatea teatrului
Suplimentul de cultură, 17 iunie 2024




Regizorul Silviu Purcărete
Silviu Purcărete (5 aprilie 1950, București) absolvă în 1974 studiile de regie la IATC (Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică) cu spectacolul Jurnalul unui nebun de Gogol, sub îndrumarea profesorului și regizorului Valeriu Moisescu, un admirabil profesionist și mentor. Debutează la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț cu Romeo și Julieta. În 1975 începe să colaboreze cu Teatrul Dramatic din Constanța, apoi cu Teatrul Mic din București, Teatrul de Păpuși din București și Brașov. Montează la Timișoara și la Beer-Sheva. În 1985 este invitat de Gheorghe Goange Marinescu la Teatrul Popular din Râmnicu Vâlcea să lucreze cu o trupă excepțională de actori amatori. În 1989, Emil Boroghină, directorului Teatrului Național din Craiova îi oferă spațiu și timp de lucru generos cu trupa teatrului. Aici se revelează forța creatoare a celui ce va deveni la scurtă vreme directorul Teatrului L.S. Bulandra din București (1992), apoi directorul Centrului Dramatic Limoges din Franța (1996). Așa a început o carieră internațională ce continuă și azi, cu mari spectacole de teatru, operă, teatru de păpuși, film, cu participări și premii la festivaluri prestigioase ca Avignon, Amsterdam, Antwerp, Bath, Bruxelles, Dublin, Edinburgh, Glasgow, Glyndebourg, Gdansk, Melbourne, Montreal, Milano, Napoli, Parma, Sarajevo, Sao-Paolo, Tokio, Viena, Varna.
În 2002 înființează propria sa companie teatrală. Din 2003, Silviu Purcărete este membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.
Premii și distincții
Premiul criticii și Premiul pentru excelență artistică al Fundației Hamada
pentru „Ubu Rex cu scene din Macbeth”, Festivalul Internațional de Teatru Edinburgh, 1991
Premiul pentru cel mai bun regizor,
cea mai bună scenografie și pentru debut feminin pentru „Titus Andronicus”, Gala Premiilor UNITER 1992
Marele Premiu
și Trofeul Orașului București, premiul pentru regie, pentru scenografie, pentru cea mai bună interpretare masculină, cea mai bună interpretare feminină și Premiul special al juriului, Festivalul Național de Teatru, 1992, pentru „Titus Andronicus”
Premiul pentru cel mai bun spectacol străin
Festivalul de teatru al Americilor de la Montreal 1993, pentru „Titus Andronicus”
Golden Globe Peter Brook Prize
pentru cea mai bună regie teatrală, pentru „The Tempest” la Nottingham Playhouse, 1995
Premiul criticii
Festivalul de teatru de la Dublin 1996 pentru „Danaidele”
Premiul de Excelență
Gala UNITER, 1997
Premiul pentru cea mai bună regie
Gala UNITER 2005, pentru „Cum doriţi sau Noaptea de la spartul târgului”
Premiul special al juriului
la Festivalul Internațional Shakespeare, Gdansk, 2006 pentru „Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului”
Premiul de excelenţă
împreună cu Helmut Stürmer, Lia Manțoc, Vasile Şirli și Andu Dumitrescu, Gala UNITER 2010, pentru impactul internaţional al spectacolului „Faust” la Festivalul Edinburgh 2009
Premiul „Herald Angel”
la Festivalul Internaţional de Teatru Edinburgh pentru „Călătoriile lui Gulliver”, 2012
7 premii, inclusiv pentru cel mai bun film de debut
Gala Gopo 2013, pentru ”Undeva, la Palilula”
Premiul pentru cel mai bun lungmetraj de debut
la Festivalul Filmului Sud-Est European, Los Angeles, 2013 pentru ”Undeva, la Palilula”
Premiul Europa pentru Teatru
Premio Europa per il teatro, Craiova 2016
Premiul pentru întreaga activitate de regizor
Gala UNITER 2017
Premiul pentru cea mai bună regie (Premiul „Lucian Pintilie”)
Gala UNITER 2023, pentru „Antonin Artaud. Familia Cenci”
Doctor Honoris Causa
al Universității din București, 2019
Doctor Honoris Causa
al Universității Lucian Blaga din Sibiu, 2022
Ordinul Steaua României
în grad de Comandor, 2000
Titlul Chevalier des Arts et des Lettres
Franţa, 1996
„A magnificent production!”
Bernard Faivre D’Arcier
former director of the Festival of Avignon
„Purcărete’s show has been one of greatest hits of the Festival, an original and powerful production.”
Frank Dunlop
former director of the Edinburgh International Festival
„Ubu Rex and Titus Andronicus
are doubtlessly masterpieces.
Both productions are truly brilliant, powerful and free.”
Marie-Hélène Falcon
former director of the Théatres des Ameriques Festival
„So ravishing that you’re almost prepared to sell your soul to the devil to keep the succession of lush images coming, Silviu Purcarete’s version of Goethe’s Faust is such a seductive visual fantasia that you might not notice it has sold its own soul to spectacle. But what a mighty spectacle it is, with a series of eye-popping illusions and conjuring tricks that make you feel as if you’ve fallen into a waking dream – or a nightmare. You leave the theatre hungover from having binged so greedily on the rich visuals, but almost entirely unmoved by the simple purity of unaccompanied voices and the weet songs of the doomed Gretchen, whose love redeems Faust. In Purcarete’s vision, hell is so much more exciting than heaven.”
Lyn Gardner
The Guardian
„Le talent de créateur d’images de Purcarete éclate dès les premières secondes d’Agamemnon, avec son messager suspendu dans le ciel, puis son choeur de vieillards obèses, portant costume et cravate. Somptueuses lumières grisées, violence du meurtre, avec une Clytemnestre sanglante et un cadavre d’Agamemnon enfoncé dans une baignoire de zinc, poésie d’une scène entièrement éclairée à la bougie… Purcarete déploie deux heures quarante durant une impressionnante maîtrise scénique.”
René Solis
Libération
„Silviu Purcărete e un regizor-poet. Identitate dublă, comuniune a două poziții, care interferează și îi acordă un statut propriu. Teatrul său afirmă pe scenele lumii prezența unui artist, dar, totodată, și pe aceea a unui interpret: de aici provine poziția sa unică. Poziție dublă ce se manifestă cu accente diferite în funcție de spectacole, dar care nu exclude niciodată partea opusă, diferită, căci coabitarea îl seduce. Coabitarea între lectura unor texte și tratarea poetică a scenei.
Purcărete adoptă o libertate relativă, recognoscibilă, însă nu predeterminată, căci el întreține o relație consensuală cu textul, mai degrabă afectivă decât strict interpretativă. De aceea, la el scena poartă marca unei semnături de artist, dar, în același timp, nu exclude absolut impactul operei scrise. De la spectacol la spectacol, această relație variază, dar ea nu dispare: libertate a poetului și lectură a regizorului. Reunite!”
George Banu
Observator cultural