Silviu Purcărete

silviupurcarete.art

Extrase de presă

Un spectacol magnific!

Bernard Faivre D’Arcier

director Festival d’Avignon 1993-2003

Ubu Rex și Titus Andronicus sunt, fără îndoială, capodopere. Ambele producții sunt cu adevărat strălucitoare, puternice și libere.

Marie-Hélène Falcon

director Festival des Théatres des Ameriques 1985-2014

„Talentul lui Purcărete de a crea imagini strălucește încă din primele secunde ale primei părți, Agamemnon, odată cu apariția mesagerului suspendat în cer, apoi cu corul de bătrâni obezi îmbrăcați în costume design și cu cravate. Lumina gri somptuoasă, violența crimei, o Clitemnestră însângerată și cadavrul lui Agamemnon aruncat într-o cadă de zinc, poezia unei scene luminate în întregime de lumânări… Timp de două ore și patruzeci de minute, Purcărete dovedește o impresionantă măiestrie scenică.”

René Solis

Libération

„Întrebat, în diverse contexte, care consideră că este cel mai împlinit spectacol al său, Silviu Purcărete a răspuns de fiecare dată: Phaedra! E spectacolul românesc cu cea mai îndelungată şi mai impresionantă carieră internaţională, deocamdată neegalată, care a avut premiera la Viena, în 8 iunie 1993, la Wiener Festwochen, şi o lună mai târziu, în 2 iulie, la Teatrul Naţional Craiova, care l-a produs. A urmat un şir de turnee, de aproape un deceniu, în străinătate, de spectacole la sediu şi la festivaluri în ţară, care i-au adus o lungă listă de superlative. ”

Oltița Cîntec

Teatrul Azi

„…Gustul plastic impecabil (şi foarte antrenat) al regizorului se citeşte în toate detaliile montării, începând cu secvenţa primă, când, dindărătul „cortinei” de cearşafuri (rapel posibil la mult-lăudatul Decameron realizat acum mai bine de un deceniu de Purcărete la Râmnicu Vâlcea), apare o încăpere înţesată de feluritele deşeuri ale ştiinţei umane, în mijlocul cărora bătrânul Faust şi învăţăceii săi, o masă umanoidă cenuşie şi aproape lipsită de chip(uri), par să fi încremenit într-o eternă Clasă moartă; acestei extrem de puternice deschideri îi urmează şi alte „tablouri” de intensă frumuseţe plastică (la care contribuie din plin costumele Liei Manţoc şi luminile desenate tot de Stürmer), precum seducerea Margaretei – a Margaretelor, de fapt, pentru că adolescenta goetheeană se multiplică (am mai spus-o) sub chipul a şapte fetiţe – sau apariţia alegoricelor Patru femei cărunte (întrupate de patru bărbaţi tineri), adică Lipsa, Datoria, Grija şi Nevoia.”

Alice Georgescu

Dilema

„M-am gândit la dreptul autorului de a pune cât mai mult din el însuși în spectacolul pe care îl creează, grație montării de la Craiova a lui Silviu Purcărete, reîntors în 2004 pe scena care l-a consacrat în anii ’90. Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului, cum a preferat să-i spună regizorul, era o emoționantă filă de jurnal personal, conținând elemente din universul intim al autorului său: nu numai actori cu care a lucrat marile lui spectacole create pe aceasta scenă, ci și un decor având ca piesă principală rămășițele unei biblioteci, care a funcționat ca atare chiar în clădirea teatrului. Craiova e o dragoste veche a lui Silviu Purcărete, a cărui nostalgie este convertită aici în mijloc teatral. ”

Cristina Modreanu

Ziarul Financiar

„Ca întotdeauna, la Silviu Purcărete, umorul e jubilant şi dureros. A mânca – act fecund – într-o neîntreruptă celebrare a trecerii. Și tot un spațiu de trecere este și cafeneaua din Moliendo Café, spectacol de improvizație, nonverbal, produs de Teatrele German și Maghiar din Timișoara în 2014. Spectacolul reconstruiește cu fiecare episod de improvizație o temă mitică, duală, abstractă pentru noi azi, acum devenită vizibilă în suita de variațiuni: ființele se caută erotic căutându-și moartea extatică. Dacă erosul este trăirea extatică a morții, atunci cafeaua, neagră, intensifică tensiunea căutării iar cafeneaua a devenit spațiul de trecere dinspre Eros spre Thanatos și invers. Moliendo Café este probabil una dintre structurile de timp de cel mai pur spirit tragic în artele dramei din România ultimelor decenii. De o puritate pe care nici Faust după Goethe, la Teatrul Național din Sibiu (2007), n-a atins-o. Iar despre Faust spui fără ezitare că este cel mai grandios spectacol al lui Silviu Purcărete din ultimele decenii și cel mai asiduu căutat de nebănuite publicuri din toată țara. Faust la Sibiu este singurul fenomen artistic din România, alături de Festivalul Internațional George Enescu, care convertește turismul într-un fapt de cultură majoră. E foarte frumos și foarte tehnologic spectacolul, construit pe spațiul enorm al unei hale industriale, cu dislocări pasionante de acțiuni și public.”

Sebastian Vlad Popa

Corpuri lucide, eseu publicat în albumul Silviu Purcărete. Infinite metamorfoze, autoare Mihaela Marin